O vorba,inca o vorba,alta vorba,...,vorba,...si...SA VEDEM CE-O IESI!

lucia

Cu accent pe prima silaba

             "Pentru ca putem!" Acesta a fost raspunsul dat reporterilor de un oarecare ce se crede CINEVA. De cand l-am auzit, spus cu mandrie pesedista si impertinenta maxima, imi tot vine in minte o povestioara pe care am auzit-o cu mai bine de jumatate de secol in urma.   

             O tanara domnita, care nu avea o buna relatie cu apa si sapunul, a observat ca iubitul sau se indeparteaza ori de cate ori ea incearca sa fie foarte aproape de el. Gandindu-se cum sa remedieze situatia, s-a dus sa-si cumpere un parfum. Stiindu-si iubitul mare admirator al naturii, a ales o esenta de brad. Ca sa fie sigura ca nu da gres, a intrebat daca exista instrctiuni de utilizare. I s-a spus ca se foloseste o cantitate mica, dupa baie. Pregatindu-se de intalnire, a sarit peste baie, asa ca a folosit o cantitate mare de parfum. Cand s-au intalnit, s-a repezit si si-a strans cu putere iubitul la piept, intrebandu-l vesela:

-A ce miroase?  

Acesta, sincer de felul sau, i-a raspuns:  

-A kkt intre brazi.  

            Povestioara nu spune cum a evoluat aceasta relatie, dar poate va intrbati ce legatura are cu propozitia de la inceput. Nu stiu. Tot ce pot spune este:   

-Da, puteti.

Perle si...perle

           PERLA, perle, s.f. 1. Piatra semipretioasa, aproximativ sferica, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsa de anumite scoici, de unde este extrasa si folosita ca podoaba; margaritar; imitatie a acestei pietre, folosita ca obiect de podoaba.*Fig. Persoana cu merite deosebite; lucru de mare valoare.*Fig.(Ir.) Eroare grosolana (si ridicola). (DEX)  

         Dupa ce m-am documentat, am adunat si eu cateva perle si am realizat o modesta colectie, pe care o puteti admira mai jos. Sper sa va placa! Big Grin

 

Mioritica

          De cand am citit-o prima data mi-a placut "Miorita" si asta a durat pana mi s-a pus pata pe ciobanel. De ce sta el resemnat sa-l omoare aia? Stie ce vor sa-i faca si in loc sa-si ia bata si sa-i croiasca bine si sa-si asmuta cainii pe ei, el sta de vorba cu oaia si-i spune s-o minta pe "maicuta batrana cu braul de lana" si-i da indicatii unde si cum sa-l ingroape ca sa-l poata plange oile pe care le lasa fara impotrivire pe mana criminalilor. Poate l-ar fi invins aia, ca erau 2-1, dar macar ar fi incercat, s-ar fi luptat pentru el si pentru oile si cainii lui. Dar nu, acel ciobanel, in loc sa treaca la actiune, se gandeste la cum o sa-i cante lui fluierasele la cap. 

             Si uite-asa ni se tot baga in cap ca suntem un popor mioritic. Om fi, nu pot eu sa fac o analiza pertinenta in acest sens, dar uite ca mai sunt si ciobanei si ciobanite care-i infrunta pe cei care le-au pus gand rau. Si nu-s putini, chiar daca unii zic ca nu-i asa si sa faca bine sa-si accepte soarta. Chiar asa?

Dupa betie

          Inainte de a se instala starea de betie, cel mai adesea se manifesta o stare euforica in care cel in cauza se crede cel mai frumos, cel mai bun, cel mai destept, cel mai...tare din parcare. Cand se atinge pragul critic, se pot intampla mai multe. Unii vomita, unii adorm, altora li se rupe filmul etc. La trezire simptomele sunt, in general, aceleasi: buimaceala, moleseala, dureri de cap. E nevoie de ceva timp pentru a reface corect legatura cu realitatea.

            Cam asa stau lucrurile si cand te imbeti de putere. Esti seful unei cete mari si ceata ta are multi sustinatori. Tu, in betia puterii, te confunzi cu intreaga ceata si gandesti ceva in genul "dai in mine, dai in tine, dai in fabrici si uzine". Noi, prostimea, ne-am cam saturat de un astfel de discurs si asteptam reluarea cat mai rapida a revenirii la realitate.

Imi place, comentez, distribui

              Pe retelele de socializare, cei mai multi dintre noi dam "like", daca ne place ceva, comentam, daca vrem sa ne spunem parerea intr-o anumita privinta si distribuim ceea ce vrem sa impartasim si altora. Imi place asta. Aflu lucruri noi. Vad ce le place sau nu celor pe care-i cunosc, dar au trecut ani, uneori multi, de cand am vorbit ultima data cu ei. Cunosc, virtual, oameni noi. Da, chiar imi place asta.Smile

                Exista, insa, si reversul medaliei. Nu imi place vanatoarea de "like, comment, share". Cel mai mult ma deranjeaza la unele site-uri. Primesc un link si intru pe site-ul respectiv sa citesc articolul. In mijlocul lecturii se intuneca pagina si apare "Da-ne un like" sau "Distribuie, sa vada si prietenii tai". La unele site-uri, daca nu faci ce ti s-a cerut, nici nu poti termina de citit ce ai inceput. Mi s-a intamplat asta si nu imi place de loc, chiar daca stiu ca n-am pierdut nimic. Mad  

13-15 iunie

             In mintea mea, sintagma 13-15 iunie se asociaza automat cu 1990,mineriada, violenta,comportament bestial, Iliescu.Sunt si altele, dar astea sunt primele. Au trecut 26 de ani de atunci si eu tot astept ca Justitia, legata bine la ochi, sa stabileasca adevarul si sa dea sentinta. Cred ca mai am de asteptat. Ce atata graba? Parca adevarul despre Revolutie l-a aflat doamna legata,teoretic, la ochi? Si de ce sa-l suparam pe domnul care atunci cand aparea, Soarele rasarea? Sau pe altii,ca n-a fost numai el. Se dezice cineva de ei? Partidul domnului aducator de soare tocmai a castigat alegerile si tropaie voios spre castigarea celor din toamna. Altii sunt persoane respectabile, invitati pe la diverse posturi TV sa-si dea cu parerea,sa analizeze, sa aduca si ei putina lumina in mintile noastre care nu pot gandi daca nu sunt ghidate corespunzator. Si uite-asa,toata lumea e multumita si-si vede de treaba si-i lasa si pe ei sa se bucure de ceea ce au dobandit politico-social si material.

            Si pentru ca atunci,in 15 iunie 1990, ni s-a spus ca minerii au "igienizat" Piata Universitatii si au plantat flori, am hotarat sa nu ilustrez acest text cu lampase,bate si topoare,ci cu flori. Imi pare rau ca nu am poze cu panselute si rondouri facute cu multa migala.

Vorbele florilor

              S-au adunat in gradina si s-au pus pe povestit.Cele mai trecute stau cu ochii pe cele abia iesite din starea de boboc si le cam barfesc,dar celor tinere nu le pasa si isi vad de frumusetea,culorile si parfumul lor.E prea devreme sa-si dea seama ca se vor ofili si ele.

Xylella fastidiosa


         Este numele unei bacterii cu obiceiuri cel putin curioase.Se pare ca este originara de pe continentul american si este patogena pentru unele plante,in special pentru cele venite de pe alte continente.Acum a ajuns in Europa.(Aceste informatii le-am gasit pe Discover,via Le Point.)       

           Ce vrea de fapt aceasta bacterie?De ce nu-i plac plantele?Nu a fost si ea invatata ca trebuie sa respecte diversitatea din natura si ca nu trebuie sa fie agresiva?Ce a invatat ea la scoala bacteriilor?Nu-mi place cum se poarta.            

           Acuma,serios vorbind,chiar nu-mi place.Sper ca se vor gasi solutii pentru a contracara efectele nocive ale acestei bacterii.Si da,astept si masuri eficiente pentru reducerea poluarii.Se tot trag semnale de alarma,dar nu mi se pare ca sunt luate in serios de catre cei care au putere de decizie.Sa ne gandim si la ce lasam in urma noastra!

 

Prietenul meu,Tabelul lui Mendeleev

       Atatia ani m-am bazat pe el,incat il trec in randul prietenilor.L-am vazut intregindu-se si m-am bucurat si pentru el,dar si pentru noi,beneficiarii.Elementele sale ne imbunatatesc viata.Traim intr-o perioada de o formidabila dezvoltare a tehnologiilor moderne,care utilizeaza multe dintre elementele prietenului meu.Sunt si eu beneficiara a unora dintre aceste tehnologii si ma bucur ca e asa,dar un articol citit astazi pe Discover(via @francetvinfo)mi-a dat de gandit.

       Resursele sunt limitate,consumul este foarte mare.In timp,prietenul meu ar putea ramane cu casute goale,in care sa scrie ca acela este locul elementului...care nu se mai gaseste in natura.Asta este ceva ce nu-mi place si sper ca nu se va intampla.Este posibil,chiar probabil sa se gaseasca solutii.Pana atunci,ce-ar fi sa ne preocupe mai mult recuperarea si reciclarea deseurilor? Sunt sigura ca si Terra ar fi multumita.

Oul sau gaina?

      Intai a fost oul din care a iesit puiul care a crescut si a ajuns gaina sau intai a fost gaina care a facut oul? Am auzit de multe ori aceasta intrebare si recunosc ca ma pune in incurcatura.Daca a fost creata gaina ca atare,desigur ca ea a fost prima.Dar daca nu a fost asa si ea este rezultatul unei evolutii? Atunci transformarea s-a produs inainte de aparitia ei,deci cand era ou.Nu stiu daca cineva poate da un raspuns care sa nu poata fi combatut. Exista argumente pentru ambele teorii.

        Pornind de la aceasta intrebare ma gandesc la acei adulti care se lamenteaza ca "tineretul de astazi nu mai e ca pe vremea noastra".La asta am un raspuns.Foarte bine ca e asa,pentru ca altfel am trai si acum in pesteri.